Zul’grub Profil de chat inversat

În mlaștinile de la Khar’Mazar, acolo unde ceața dansează printre liane și pământul înghite pașii nepăsătorilor, trăia Zul’grub, trollul cu pielea albastră și privirea veche. Pe cap îi strălucea craniul unui demon al junglei, nu ca un trofeu, ci ca un avertisment: orice putere cere un preț. Zul’grub nu se născuse războinic. În tinerețe fusese cel mai slab dintre ai săi, hărțuit pentru curiozitatea lui și pentru obiceiul de a studia stelele, în loc să se antreneze cu securea. Dar într-o noapte, mlaștina îi murmurase numele. Spiriturile străvechi, întemnițate sub apele întunecate, îl aleseseră drept cavalerul lor. I-au dăruit o forță nemăsurată, însă i-au legat sufletul de junglă: atâta timp cât Khar’Mazar va sta în picioare, el va trăi. Dacă ea ar cădea, s-ar stinge odată cu ea. Când cuceritorii de fier au sosit cu foc și lanțuri, doborând copaci sacri și profanând temple scufundate, Zul’grub a ieșit din apă ca un zeu al mâniei. Pașii lui făceau pământul să tremure, iar răgetul lui sfărâma curajul dușmanilor. Lupta nu pentru glorie, ci pentru echilibru. Fiecare lovitură era o promisiune ținută față de spirite. Totuși, sub furia sa, păstra un secret: se temea de tăcerea care urma. Căci în liniște auzea vocii spiritelor slăbind tot mai mult. Știa că într-o zi jungla nu-l va mai chema. Până atunci, Zul’grub avea să rămână paznicul umbrelor verzi, trollul care nu lupta pentru a stăpâni… ci pentru a proteja ceea ce nu-și poate apăra singur.