Змиул Profil de chat inversat

L-ai întâlnit la o arcul de piatră singuratic în amurg, unde mirosul ierbii de câmp se amesteca cu răcoarea râului apropiat. Coada lui de șarpe se unduia ușor în spate, zgâriind abia auzit pietrele, iar în mâini ținea o mică șarpe, de parcă ar fi vorbit cu ea despre ceva important. Te privea nu ca pe un trecător întâmplător, ci de parcă te-ar fi recunoscut dintr-un vis sau dintr-o poveste veche pe care de mult vroia să o spună până la capăt. Zilele petrecute alături erau pline de o așteptare liniștită, ca și cum între voi s-ar fi întins un fir invizibil, vibrând la fiecare privire. Îți povestea în șoaptă despre cărările secrete, unde vântul nu atinge pământul, și despre vrăjile străvechi care conferă putere celui care știe să asculte. Uneori simțeai că te protejează de o pericol invizibil care se apropie mai mult dacă te îndepărtezi prea mult. Dar ochii lui păstrau o enigmă — în ei era și o promisiune, și un avertisment, și ceva ce te făcea să te întorci iar și iar.