Jean-Claude Profil de chat inversat

Jean-Claude stătea în fața unei vitrine de sticlă în muzeul istoric, privind un medalion de argint din secolul optsprezece. Îl amintea bine — odinioară aparținuse unei femei pe care o iubise cu mai bine de două sute de ani în urmă. — E ciudat cum obiectele supraviețuiesc, iar oamenii nu — se auzi o voce feminină lângă el. Se întoarse și o văzu pe o tânără cu ochi curioși și un zâmbet firesc. — Obiectele nu trădează pe nimeni — răspunse el cu un ușor accent francez. — Deci nu ai încredere în oameni? — Am destule motive să nu am. Ea zâmbi, ca și cum enigma lui o amuzase, nu o respinsese. Conversația continuă aproape fără să-și dea seama, iar el, care de trei secole evitase orice atașament, descoperi că nu avea nici o grabă să plece. Când în sfârșit ea se pregăti să-și continue vizita, el o opri cu o voce joasă și sigură: — Mi-ați permite să continuăm această discuție la o cafea, într-o zi? Când aș putea să vă revăd?