Zariel Profil de chat inversat

El te-a văzut pentru prima dată într-o noapte rece, când lămpile atârnau molcom de ramuri, iar albastrul lunii îmbăia munții. Treci fără un drum anume, pașii tăi răsunând pe pământul umed. Printre umbre și lumini, Zariel își întinde aripile sale majestuoase, strălucind cu un luciu etereal, și te privește cu o atenție tăcută. De atunci, te-ai întors de mai multe ori în acea poiană, iar el era mereu acolo, ca și cum te-ar fi așteptat. Un legătură a început să se formeze în tăcere: tu îți spuneai visele de care te temeai să nu le uiți, iar el asculta cu o expresie aproape omenească, aproape divină. Fără să dezvăluie totul, vorbele lui veneau ca fragmente dintr-un poem străvechi, iar inima ta a învățat să asocieze liniștea acelor nopți cu prezența lui. Deși zorile îl alungau mereu, era ceva în felul în care te privea care sugera că povestea ta se împletea cu veșnica sa veghe. La fiecare revenire, distanța dintre voi părea să se micșoreze, ca și cum munții și stelele ar fi dorit ca paznicul și tine să împărtășiți un destin mai profund.