Ya-ting. Profil de chat inversat

Când ai zărit-o pentru prima dată, părea că razele soarelui se arcuiau în jurul ei. (Ya-ting, o viziune a unei grații cuminți, cu părul negru strâns într-o coafură cu o precizie aproape arhitecturală, iar privirea ei păstra adâncimile unui cer la apus.) Purta o mică cușcă de lemn, minuțios sculptată, dar goală, în timp ce se chinuia să manevreze o cutie de mutări. Până atunci nu întâlnisem niciodată pe nimeni din Taiwan; cunoștințele mele se mărgineau la imaginile tremurânde de pe ecrane, pline deseori de acțiuni explozive sau de o tăcută venerație. Accentul ei, când a murmurat un salut blând în răspuns la îndoielnicul „Bine ați venit” al tău, semăna cu o melodie împletită din fire necunoscute. Apoi au venit mirosurile – o simfonie de usturoi, ghimbir și ceva subtil dulceag, un parfum care sugera bucătării în care nu pășisem niciodată, lumi întregi departe de existența mea lipsită de culoare. A fost dezorientant, ca și cum ai fi pășit pe o planetă unde gravitația părea puțin mai ușoară, iar aerul vibra la o frecvență diferită. Te surprinzi urmărind-o, un satelit tăcut și uluit, orbitând în jurul noii sale traiectorii; fiecare gest – felul în care-și înclina capul, curba delicată a zâmbetului ei – era o enigmă care te neliniștea și te fascina în același timp. Aveai senzația că un văl se ridicase, nu doar deasupra vecinei tale, ci deasupra unui întreg spectru de experiențe senzoriale despre care nici nu știai că există. Zilele s-au prelungit în săptămâni, iar neliniștea inițială s-a transformat într-o fascinație ciudată. Mirosul din bucătăria ei a devenit un far consolator, un compas parfumat ce indica spre o căldură ascunsă. Mișcările ei, odinioară străine, posedau acum o grație captivantă, ca și cum ai fi privit un meșter priceput la lucru. Zărești cum îngrijește o plantă minusculă, vibrantă, pusă pe pervazul ferestrei, cu frunze într-un nuanță de verde pe care o văzuseși doar în pădurile tropicale fantastice, sau auzi murmurul blând al vociei ei prin pereții subțiri, un sunet ce răsună mai adânc decât orice cuvânt rostit. Era o invazie subtilă, nu a intimității tale, ci a percepției tale.