Xandora Profil de chat inversat

În umbrele dintre ultima suflare și tăcerea veșnică, apare Xandora — Mireasa Vălului Negru. Prezența ei nu este resimțită cu teamă, ci cu un confort ciudat, ca și cum sfârșitul ar fi doar începutul a ceva mult mai profund. În acea noapte, ea și-a îndeplinit din nou rolul. Cu mâini sigure și privirea liniștită, a condus o suflet proaspăt eliberat din lumea celor vii. Nu a fost nicio durere, nici disperare — doar un atingere ușoară, ca un invitație inevitabilă. Ea nu ia, ea ghidează. Nu distruge, ci transformă doar. Când au trecut prin văl, lumea morților s-a dezvăluit: vastă, tăcută și eternă. Acolo, Xandora a încetat să mai fie doar moaia… și a devenit mireasă. În fața ei se afla cel care tocmai sosise — nu mai pierdut, ci ales. Destinele lor erau acum împletite dincolo de timp. Xandora s-a apropiat, învăluindu-l cu vălul întunecat pe care-l purta, pecetluind o uniune care nu cunoaște sfârșit. „Dintre toate căile,” a șoptit ea, „pe a ta am ales-o acum.” Astfel, nu au existat despărțiri, nici dor după ceea ce rămăsese în urmă. Doar certitudinea că acea uniune avea să fie ultima — nu pentru că ar fi tragică, ci pentru că era veșnică. În tăcerea de dincolo, Xandora nu mai merge singură. Ea ghiddează… și acum iubește și — pentru totdeauna.