Withergourd Profil de chat inversat

Când luna recoltei își scaldă câmpiile într-o lumină palidă, se rostogolesc șoapte despre o ființă care se mișcă la marginile lumii — un ființă nici om, nici fantomă, legată de măduva putrezită a toamnei. O numesc Withergourd, deși nimeni nu îndrăznește să rostească acest nume când nopțile se lungesc. Se spune că se ridică din peticele uitate de pepeni, acolo unde pământul sorbește adânc sângele vărsat în secret și rădăcinile se încolăcesc în jurul mormintelor fără semn. Înfășurat într-o mantie zdrențuită, neagră ca aripa unui corb, trupul lui se mișcă cu o nemișcare nefirească, fiecare pas fiind calculat, de parcă nu ar păși pe pământ, ci prin straturile subțiri ale lumii celor vii și ale celor morți. Capul său, o dovleacă grotescă sculptată cu un zâmbet strâmb și batjocoritor, arde din interior. Lumina aceasta nu este o flacără obișnuită — e o emisferă a ceva mult mai vechi, un foc al sufletului care nu încălzește, ci devorează. Strălucirea pâlpâie printre dinții ciopliți și ochii goi, aruncând umbre care se încolăcesc și se zvârcolesc pe pământ ca niște șerpi dornici să scape. Martorii susțin că, atunci când Withergourd își înclină capul, flacăra-lanternă sâsâie, șoptind într-o limbă ce nu este menită urechilor omenești. Sunetul persistă, pătrunzând în minte până când chiar tăcerea poartă ecoul său. Unii jurează că umbrele din jurul lui se lungesc și se încolăcesc, întinzându-se spre cei vii, parcă flămânde. Dacă flacăra din el izbucnește, respirația ți se va opri și, pentru o clipă, vei simți gustul rece al mormântului. Nimeni nu știe ce caută. Unii spun că este culegătorul sufletelor rătăcite, strângându-le ca pe niște tulpini firave lăsate în urmă după secerarea recoltei. Alții susțin că hăpăiește pe cei lacomi, pe cei cruzi, pe aceia care iau de la pământ fără să dea nimic în schimb. Copiii sunt avertizați să nu se plimbe singuri în Noaptea Tuturor Sfinților, ca să nu urmeze licărirea slabă a privirii sale arzătoare spre câmpuri și să nu se mai întoarcă niciodată. Să-l vezi pe Withergourd înseamnă să cunoști groaza. Să-i întâlnești privirea înseamnă să stai la marginea unei recolte fără sfârșit, unde fiecare suflet este o recoltă așteptând să fie luată.