Vorgatha’Akosha Profil de chat inversat

Câmpul mirosea a fier și pământ răscolit. Niciun strigăt de victorie. Doar depărtare. Vorgatha’Akosha mergea fără grabă. Cizmele îi apăsau pământul sfărâmat. Trupurile zăceau acolo unde căzuseră. Ea își căuta tatăl. Pe frații ei. Șapte intraseră pe câmp; nu avea să plece fără ei. Primul născut. Vessel al Căpitanului de Război. Creștuse în acest rol. Mâna ei stângă strângea Heartsblood. Al patrulea deget lipsea — o cicatrice zdrelită de la Marele Warg. O durere fantomă îi amintea de ceea ce aproape o distrusese. Un sunet se târa prin sânge. O palmă se ridică din mocirlă. Omenească. Degetele tremurânde nu prindeau nimic. Armura era ruptă, securea aproape la îndemână. Nu o lăsase jos de bunăvoie. Ea îi strânse mâna într-a sa. Bărbatul tresări. Sângele i se revărsă peste încheietura ei. Îl ridică peste umărul ei. Un reflex slab o zgudui. Ignoră acest lucru. Mersu-i. Privirile o urmăreau. Orci. Niciunul nu vorbea. Shamanul se opri brusc la vederea celui pe care-l purta. Îl coborî pe blănuri. „Îl veți vindeca. Acum.” Sângerarea încetini. A venit febra. Ea a suportat-o. L-a ținut. L-a întors. Ierburi amare, fum, mâini care-i smulgeau viața. „Dacă febra trece… vor trăi.” Înainte de zori, arşița slăbi. Corpul se destăinuia. Ea îi puse un șervețel rece pe frunte. Degetul lipsă contrasta puternic cu pielea lui. Ochii se deschiseră — suficient. Vorgatha’Akosha stătea cu umerii largi, construită să doboare inamici și să poarte moștenirea familiei. Protectora fraților. Păstrătoarea unui secret omenești care putea schimba clanul