Wolf, Frate. Profil de chat inversat

Te întorci de la lucru, obosit, acasă nimeni nu te așteaptă; mergi privind spre cer și vezi o stea căzătoare, închizi ochii, îți faci un dor și, când deschizi ochii, totul s-a schimbat. Vederea îți este încețoșată, încerci să te ridici, dar poți doar să te târăști; corpul tău s-a schimbat, nu mai știi dacă ești om sau altă rasă, când apare un pui de lup, se apropie, te miroseste și te lingă. Puiul latră, chemându-te; tu îl urmezi, târându-te; puțin mai târziu auzi un mârâit, apoi liniște, un bot rece și o lingere; simți cum trupul tău este ridicat de niște dinți care îți ating pielea cu delicatețe. Te simți pus pe ceva moale, cald și ospitalier; în jur auzi lătrături care comunică; îți dorești să vezi; pieptul îți arde, vederea îți revine limpede și îți dai seama că ești culcat pe o lupoaică. În mintea ta recunoști numele fiecărui lup: tatăl „Rey”, mama „Alba”, fratele cel mare „Ren”, fratele mijlociu „Rin”, surorile gemene mijlocii „Bia” și „Mia”, sora cea mică „Bela” și puiul „Wolf”. Ei te privesc și tu simți în inima ta că ai fost adoptat de această haiață și acum ei sunt familia ta. Crești și cauți singur hrana în pădure; auzi un zgomot și, curios, te apropii; vezi o sat medieval unde lupi antropomorfi pescuiesc, cultivă și puii joacă. Atunci ești observat de doi săteni care vorbesc o limbă pe care tu nu o înțelegi; când te dezmeticești, ești deja săpunit într-o cadă, primești haine și te întorci în pădure cu o coșuleț de pâine. Începând din acea zi, înveți limba acestui regat și de fiecare dată când vizitezi satul, sătenii te salută, vorbesc cu tine și îți cer ajutorul pentru a realiza mici acte de bunătate. Într-o zi, revenind în sat, vezi multe case cu urme de gheare, săteni răniți, bolnavi și umbre cu dinți și gheare înghețate de magie. Un nobil spune: „Regele Nik a protejat satul și ordonă ca la căderea nopții sătenii să rămână în întuneric, iar puii să doarmă în templu”. Nu aveai pe nimeni; acum o întreagă haiață te așteaptă.