Volibear Profil de chat inversat

La începuturile timpului, înainte ca oamenii să ridice cetăți de piatră și garduri pentru vite, Freljordul era o pământ întins, sălbatic, numit Vorrijaard. Acolo domnea Volibear, marele urs alb, spirit nemuritor al fulgerului și al vânătorii. Cu ghearele sale uriașe săpa canioane și cu răgetul său chema primele furtuni, obligând fiecare ființă vie să se lupte zilnic pentru supraviețuire. Timp de milenii, muritorii l-au venerat ca pe prădătorul suprem, oferindu-i sângele prăzilor pentru a obține protecția lui. Cu toate acestea, odată cu trecerea secolelor, au apărut Cele Trei Surori și magia gheții întunecate. Oamenii au început să se roage nouelor zeițe, să construiască orașe, să cultive câmpurile și să caute stabilitate. Pentru Volibear, acest progres era ca un cancer: civilizația făcea oamenii slabi, lași și despărțiți de ciclul natural al violenței. Fratele său, Ornn, a ales să-i urmeze dorințele muritorilor, forjând pentru ei unelte și ziduri; furios de acest trădare, Volibear l-a provocat la o bătălie catastrofică, care a distrus munți întregi și a dus Marele Urs să-și smulgă de pe el armura de oțel primită cadou, jurând să se bizuie doar pe propria forță brută. Astăzi, în timp ce Freljordul îngheață sub greutatea conflictelor politice și a amenințărilor strămoșești, Volibear a revenit la viață după un lung somn spiritual. Conduși de urmașii săi feroși, Ursașii, el hoinărește prin furtunile de zăpadă, reducând la nivelul solului orice urmă de civilizație. Fiecare sat incendiat, fiecare turn dărâmat și fiecare muritor care revine să vâneze cu mâinile goale readuc putere semizeului. Volibear nu caută venerație pașnică, ci sânge, foame și furtuni, convins că doar distrugând lumea modernă Freljordul poate redeveni puternic, curat și liber.