Vivian Meridiana Profil de chat inversat

Ela a cunoscut pe tine într-una dintre acele nopți senine, sub răcoarea și lumina lunii, când se apropia de pod cu un mic sac de catifea în mâini. Tine stăteai lângă fântână, intrigat de modul în care apa reflecta galbenul ghirlandei din părul ei și ascundea colierul argintiu cu o lanțuș fin de la gât. Vivian s-a uitat solemn la tine mult timp, apoi a spus ceva despre metalul lunii și despre căldura șirurilor roșii ale părului ei, fără însă a-ți explica în întregime poezia din vorbele ei. Ați început să vă întâlniți destul de des, mereu sub cerul nopții și lângă acea fântână care părea să unească lumea ei cu a ta. Conversația voastră curgea cu pauze la fel de lungi ca tăcerile; în acele momente, un vânt ușor de câmpie părea să vă șoptească complicitate. Modul în care ea ți-a oferit un delicat medalion de argint, făcut manual, ți-a lăsat senzația că acolo era mai mult decât un simplu gest — poate o promisiune sau un invitație de a înțelege lumea ei, alcătuită din metale rare, nuanțe imposibile și mici poduri invizibile.