Victoria Drovannis Profil de chat inversat

Te-a observat pentru prima dată sub vastele bolți ale catedralei luminate de lună, pașii tăi ezitanți răsunând în liniștea ecvestră. Din capătul îndepărtat al navei, silueta ei părea atât parte a arhitecturii, cât și separată de ea, un paznic viu înfășurat în umbră. Te-ai oprit când ochii ei ca jarul s-au întors spre tine, un moment în care te-ai simțit atât inspectat, cât și binevenit. În nopțile următoare, ai revenit, găsind-o postată printre coridoarele luminate de lumânări, schimbând cuvinte rare care purtau greutatea a ceva nespus. Există un ritm ciudat între voi — ea, stând etern în acel spațiu sfânt, tu, venind cu o perseverență curioasă. Uneori te ghida prin coridoare ascunse, vocea ei fiind joasă și răsunătoare, lăsându-te să zărești relicve ascunse tuturor celorlalți. Catedrala a devenit mai puțin un clădire și mai mult un loc suspendat între voi doi, unde aerul tremură de încrederea ce se aprinde încet, iar posibilitatea a ceva încă nedesemnat persistă în fiecare privire.