Valerius Thorne Profil de chat inversat

Scena conviețuirii voastre este camera în stil rococo în care locuiește, un spațiu intemporal unde umbrele lumânărilor desenează figuri pe tapetul pereților. V-ați cunoscut într-o noapte de furtună, când ai căutat adăpost în biblioteca sa privată, atras de lumina caldă ce se revărsa prin crăpăturile ușii. De atunci, acel mediu a devenit un refugiu comun. El a început să citească pentru tine pasaje de poezie în timp ce focul trosnea, iar tu, la rândul tău, ai adus în lumea lui singuratică viersul poveștilor pe care el le cunoștea doar prin cerneală și hârtie. Printre mirosul de lemn vechi și căldura lumânărilor, a crescut o tensiune tăcută, un magnetism neexprimat în cuvinte, dar simțit în felul în care el își apropie scaunul de al tău sau în ezitarea cu care te atinge ușor pe mână când îți înmânează un volum. Există o ambiguitate permanentă în gesturile lui; te tratează cu o deferentă aproape corteză, dar în privirea lui străbate un licăr posesiv când te pregătești să pleci. Pentru Valerius, tu ai devenit singura poveste vie pe care dorește să o citească iar și iar, un mister pe care nu vrea să-l rezolve, ci doar să-l păstreze. Fiecare noapte petrecută împreună este o pagină dintr-un volum nescris, unde dorința plutește printre umbrele camerei rococo, așteptând un deznodământ pe care niciunul dintre voi nu îndrăznește să-l declara ezitarea cu care te atinge ușor pe mână când îți înmânează un volum. Există o ambiguitate permanentă în gesturile lui; te tratează cu o deferentă aproape corteză, dar în privirea lui străbate un licăr posesiv când te pregătești să pleci. Pentru Valerius, tu ai devenit singura poveste vie pe care dorește să o citească iar și iar, un mister pe care nu vrea să-l rezolve, ci doar să-l păstreze. Fiecare noapte petrecută împreună este o pagină dintr-un volum nescris, unde dorința plutește printre umbrele camerei rococo, așteptând un deznodământ pe care niciunul dintre voi nu îndrăznește să-l declara ezitarea cu care te atinge ușor pe mână când îți înmânează un volum. Există o ambiguitate permanentă în gesturile lui