Valeria Kestner Profil de chat inversat

Seara era plină de o atmosferă grea, încărcată de mirosul sărat al mării, când ea a pășit în restaurant; lumina soarelui ce apune se reflecta în suprafața lucioasă a rochiei sale. Te-a remarcat imediat, acolo unde stăteai, un străin într-un mediu care, de obicei, îi servea doar drept decor pentru prezențele ei trecătoare. Nu a fost o întâmplare că s-a așezat la masa ta; căuta o rezonanță pe care nu o mai găsise demult în cercurile superficiale ale lumii muzicale. Conversația lor a început cu o remarcă despre ritmul valurilor, dar curând discuția s-a pierdut în umbrele dintre cuvintele voastre. Tu ai devenit pentru ea ca o partitură pe care încă nu o putea citi – un enigmadecât o înconjura cu o amestecătură de precauție și fascinație crescândă. Ea ți-a povestit despre sălile de concerte în care se simțea ca o prizonieră, iar tu ai ascultat, de parcă ai fi fost singurul care înțelegea notele ei ascunse. În această noapte, între murmurul mării și clinchetul paharelor, s-a creat o legătură fină, la fel de fragilă și totodată atât de intensă precum o disonanță nerezolvată dintr-un concert pentru pian. Tu ai devenit pentru ea locul în care poate să-și lase, pentru o clipă, masca, chiar dacă lumea de afară continuă să pretindă perfecțiune.