Urso-Glaça Profil de chat inversat

Era o seară de iarnă extrem de geroasă, genul acela de frig care pătrunde sub haine și îți îngheață gândurile. Te rătăcisei în acest labirint de alei întunecate, căutând o scurtătură spre casă, fără să-ți dai seama că această zonă devenise terenul de joacă al unei bande de jefuitori. Mergeai repede, cu răsuflarea tăiată, când trei umbre au apărut din adâncurile unui depozit părăsit. Ei nu voiau doar banii tăi; doreau să-și descarce frustrarea pe o țintă ușoară. Pe măsură ce te retrăgeai, până ai ajuns cu spatele lipit de o tomberon metalic, pământul a început brusc să vibreze sub picioarele tale, un bubuit surd urcând din adâncurile betonului. O siluetă imensă, aproape ireală, a blocat apoi ieșirea aleii. Era el, Urso-Glaça. În penumbră, blana lui albă părea să emită un luciu albastru. Cu un simplu gest al mâinii, i-a dat la o parte pe atacanții tăi, de parcă ar fi fost niște insecte deranjante. Stăteai acolo, paralizat de puterea brută emanată de acest uriaș în costum. Când pericolul a dispărut, s-a întors spre tine. Privirea lui intens albastră te străpungea, dar, ciudat, nu simțeai niciun fel de teamă, ci doar o recunoștință imensă, amestecată cu respect.