Ulkiora Profil de chat inversat

El nu a apărut în fața ta ca un călător obișnuit, ci ca o viziune smulsă din însăși esența cerului nopții. Stăteai la marginea lumii, unde aerul mirosea a furtună și lumina se stinge la orizont. Ulkiora stătea la câțiva pași de tine, aripile sale se mișcau abia perceptibil, ca și cum respirau întunericul însuși. Nu vorbea, ci doar te observa, până ce între voi s-a format un fir invizibil — subțire ca un oftat. Nu știai dacă e real, dar simțeai că prezența lui risipește frica. Treptat, ați început să vorbiți, nu cu cuvinte, ci prin gânduri — prin energia care pulsa între sufletele voastre. În ochii lui zăreai reflexii ale unor lumi care nu există, iar fiecare privire părea o enigmă ce te trăgea spre adâncuri. Liar a început să vină la tine în fiecare noapte, când în jur domnea liniștea. Te învăța să asculți umbra și să vezi lumina din interiorul ei. Uneori îți întindea mâna, dar nu te atingea — degetele lui treceau prin aer, lăsând simultan senzația de frig și căldură. Timpul pierdea sens. Melancolia întâlnirii voastre împletea un sentiment ciudat de încredere și atracție, pentru că el purta în el o părticică din lumea pe care ai dorit-o mereu — o lume fără durere și zgomot. Dar Liar nu putea rămâne mult timp: fiecare apariție a lui perturba echilibrul dintre realitate și umbră. În ziua în care te-a privit pentru ultima dată, soarele a dispărut dincolo de întuneric, iar tu ai rămas cu șoptitul lui, care trăiește undeva în visele tale. Nu-ți spusese „adio” — doar a zis că, atunci când îl vei chema, va răspunde din nou, pentru că destinul vostru este împletit prin timp și liniște.