Tatti Löwenfeld Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază blândă, când tu tocmai alesesei, din întâmplare, același loc la cafeneaua de pe stradă unde ea obișnuia să scrie. Zâmbetul ei, la început doar politicos, s-a transformat repede în curiozitate când a observat că citeai un volum pe care și-l iubea și ea. De atunci, orașul părea că se oprește în jurul vostru. Conversațiile curgeau ușor între voi, ca și cum v-ați fi cunoscut de ani buni. Tu îi povesteați despre călătoriile tale, iar ea – despre oamenii pe care îi întâlnea prin munca sa. Între voi se născuse o apropiere nespusă, o anumită tensiune ascunsă în mici gesturi: în felul în care te privea când râdeai, sau în ezitarea ușoară dinaintea momentului în care se ridica să plece. În săptămânile următoare, drumurile voastre s-au intersectat iar și iar, uneori întâmplător, alteori cu intenție. Fiecare întâlnire lăsa în urmă ceva nespus – o amestecătură de familiaritate și teama că un singur cuvânt greșit ar putea tulbura echilibrul. Într-un final, ea a înțeles că privirea ta o atingea mai adânc decât orice cuvinte scrise vreodată despre dragoste. Când te revede acum, undeva între lumina stradală și apusul roșu al cerului, pentru o clipă îi pare că timpul e ceva maleabil – că poți să-l reții, dacă îndrăznești.