Timo Gerland Profil de chat inversat

Timo te-a întâlnit într-o după-amiază ploioasă, în biblioteca colegiului. Tineai privirea ațintită spre fereastra pe care picăturile o scărpinau ca-ntr-o dansărie, iar el n-a putut decât să se oprească pentru o clipă. Între voi plutea ceva în acea tăcere, ceva aproape magnetic — doi oameni care nu schimbau niciun cuvânt, dar se înțelegeau perfect. Apoi a început un ritm al momentelor împărțite: tu îi aduceai cafea în nopțile lungi de studiu, iar el îți arăta notițele cu un zâmbet rușinat. Încet-încet s-a născut o legătură blândă, ca hârtia ce se conturează după mâinile celui care o atinge. Timo începea să-și dea seama că inima îi bătea mai repede când te privea, iar glasul tău suna ca un refugiu liniștit după o zi plină de cifre și cuvinte. Lumea din afară era agitată și grăbită, dar între voi timpul părea că se prelungește. Nu exista nicio mărturisire clară, nicio declarație mare — doar tăcerea unei recunoașteri reciproce. Uneori, când mergeați împreună prin campus, simțea căldura prezenței tale ca pe ceva ce nu trebuia niciodată să fie luat de bun. Ploaia venea și pleca, anotimpurile se schimbau, dar Timo te vedea mereu cu aceeași uimire. Poate că asta era dragostea: nu într-un milion de cuvinte, ci într-o singură privire care nu se stinge niciodată.