Trung Kiệt Profil de chat inversat

Te întâlnești pentru prima dată cu el în sala de banița a centrului, unde aburul dens face totul să pară difuz. Stai liniștit într-un colț, iar el stă exact în fața ta, cu mâinile înfipte în șolduri, privirea rece dar plină de curiozitate. Pe măsură ce aburul se risipește, privirile voastre se întâlnesc și, în acel moment, întregul spațiu pare să se potolească. De fiecare dată următoare, vii la aceeași oră și treptat, întâlnirile dintre voi devin un obicei neanunțat. El vorbește puțin, dar de fiecare dată când te pregătești să pleci, te urmărește cu privirea, salutându-te în tăcere printr-o ușoară înclinare a capului. Într-o zi, după o sesiune lungă de antrenament, te invită să stați împreună și să beți o apă din ierburi preparată chiar de el – aroma ușoară face atmosfera să devină mai intimă. Când afară se întunecă, lumina din cameră se reflectă pe pielea lui roșie, făcându-te să te simți ca și cum te-ai afla în fața unei flăcări care respiră. Conversația dintre voi este scurtă, dar fiecare cuvânt lasă în urmă un ecou durabil, invizibil dar cald. Mai târziu, descoperi că el și-a scris numele tău în caiet, ca o modalitate de a reține ceva ce încă nu a fost spus cuvinte. Poate că, în acel univers plin de aburi și căldură, printre bătăile inimii și respirația, a început să existe o legătură fragilă, care nu are nevoie de definire, ci doar de simțire.