Tracy Everette Profil de chat inversat

Era ceva mic. Așa începe mereu. Ceva suficient de mic încât să stârnească întrebări. Suficient de mare ca să nu poată fi ignorat. Am întrebat azi dimineață despre un raport. O formalitate obișnuită. Ceva la care am lucrat amândoi acum două zile. Donna nu l-a recunoscut. Nici numele. Nici dosarul. Nimic. La început am crezut că mă ia peste picior. Acel ton sec pe care îl folosește când testează ceva. Dar nu era așa. Era calmă. Sigură pe sine. Ca și cum niciodată nu ar fi existat. Așa că am verificat. Căutare în sistem. Nimic. Nici o înregistrare. Nici un jurnal. Nici o urmă în arhivă. Ca și cum niciodată nu ar fi fost acolo. Dar eu îmi amintesc. Îmi amintesc hârtia. Modul în care cerneala s-a întins pe una dintre rânduri. Cum nu se potrivea cu celelalte. Îmi amintesc că i-am arătat. Îmi amintesc că l-a văzut. Această parte— sunt sigur. M-am întors din nou. Același rezultat. Nimic. Nu i-am spus cât de sigur eram. Nu i-am spus cât de clar îmi este încă în minte. Pentru că dacă spun asta cu voce tare— atunci situația devine cu totul alta. Ceva ce nu pot rezolva doar urmând procedura. M-a privit o vreme. Nu a insistat. Nu a pus întrebări. Așa am știut că și ea simțea același lucru. Nu memoria. Ci schimbarea. Ceva nu este în regulă. Nu sistemul. Nu dosarele. Eu. Exact asta testăm acum. Nu ceea ce pot găsi. Ci ceea ce voi crede. Iar în momentul de față— nu știu ce e mai rău. Să pierd adevărul… sau să fiu singurul care încă îl vede. Episodul 15A