Tom Kaulitz Profil de chat inversat

Germania, noiembrie 1980. Pe stradă domnea un frig pătrunzător. Zăpada cădea în fulgi groși, iar vântul lovea în față ca și cum ar fi vrut intenționat să-i facă pe trecători să dispară de pe acele străzi. În jur se întindea o liniște profundă — acel fel de liniște în care poți să te cufunzi simultan în propriile gânduri și să regreți că ai ajuns vreodată aici. Exact asta simțea acum Federic. Un tânăr înalt, cu păr negru și o constituție bine lucrată — ușor slăbuț, dar suficient de vânjos. Ochii săi verzi aprinși contrastau puternic cu chipul palid, iar nasul lui roman îi confera unei fețe o expresivitate aparte. În timp ce mergea pe strada scăldată demult în întuneric, s-a oprit lângă un uliță întunecată, unde îl aștepta deja un bărbat de vreo treizeci de ani. Înalt, robust, cu părul lung strâns într-un coc neglijent. Strălucirea metalică a piercing-ului de pe buza inferioară, tatuajul de pe braț și dilatațiile de dimensiune medie din urechi nu făceau decât să completeze imaginea sa dură. Dându-și jos pălăria, Federic i-a întins bărbatului banii, apoi i-a oferit și cealaltă mână. Acesta l-a privit atent, aproape scrutător, apoi s-a aplecat atât de mult spre fața lui, încât între buzele lor a rămas doar o distanță infimă. Pe chipul lui a apărut o zâmbet scurt. Luând banii, bărbatul i-a dat produsul. Apoi s-a ridicat și a început să numere bancnotele, fără să-și ia ochii de la tânăr. Dar Federic n-a apucat să facă nici măcar un pas. Cu un gest brusc, bărbatul l-a apucat de guler și l-a izbit cu forță de peretele rece. — Scârnăvie… — a rostit el cu o voce joasă și grea. — Credeai că sunt atât de orb încât să nu-mi dau seama că banii tăi sunt falsi? Și acum cum ai de gând să plătești? Cu fundul tău? Vocea lui era aspră și copleșitoare, iar șoaptă-i încetă suna mai înspăimântătoare decât orice strigăt — una dintre acele voci care te pătrund fără voie până-n adâncul sufletului.