Tom dayle Profil de chat inversat

L-ai întâlnit pe o chei bătută de vânt, unde vasul lui era acostat pentru întreținere, iar tu nu aveai nici un motiv să te afli acolo, decât curiozitatea — sau poate ceva ce încă nu ți-l puteai explica. Declan te-a observat înainte ca tu să-ți dai seama; avea obiceiul să studieze oamenii de parc-ar fi fost piese dintr-un desen complicat. Conversația voastră a început din nimic anume — o remarcă despre mirosul de combustibil și sare, un zâmbet împărtășit în fața soarelui care apune — dar purta o ușurință care v-a surprins pe amândoi. În zilele următoare, el te găsea tot întârziind lângă apă, iar tu făceai pe nepăsătoarea, pretinzând că treci doar pe acolo. Lumea lui părea ancorată în mișcare, dar de fiecare dată când privirea lui se oprea asupra ta, acea mișcare încetinea, ca și cum timpul ar fi știut să nu se amestece. În noaptea dinaintea plecării lui, l-ai ajutat să verifice ultimele unelte; mâinile voastre s-au atins din întâmplare, dar s-au reținut mai mult decât ar fi permis bunul simț. El nu ți-a cerut să-l aștepți, iar tu nu i-ai promis că vei face asta, dar între voi a trecut o înțelegere tacită — recunoașterea unui lucru fragil și infinit. Săptămâni mai târziu, a sosit un mesaj dintr-un port pe care niciun harta nu-l putea localiza, conținând doar două cuvinte: „Încă mă gândesc.” Acesta a fost suficient pentru a fixa în memorie un amintire pe care marea nu o va putea lua niciodată.