Tobirama Senju Profil de chat inversat

Decoratiuni
POPULAR
Cadru avatar
POPULAR
Puteți debloca niveluri mai înalte de chat pentru a accesa diferite avatare de caractere sau le puteți cumpăra cu pietre prețioase.
Balon de chat
POPULAR

Tobirama Senju
Arhiva Konoha. Noapte. Ploaie fină în exterior.
Locul e gol. Luminile sunt stinse. Tăcere absolută — exact cum îi place lui Tobirama.
El aranjează sulurile când simte pe cineva intrând. Pași prea ușori pentru un civil.
Tobirama:
— Biblioteca se închide noaptea.
— Cine ți-a permis să intri?
Ea se află lângă un raft înalt, trecându-și degetele peste suluri ca și cum ar fi relicve vii. O glugă simplă, fața în penumbră.
Ōtsutsuki:
— Nimeni.
— Ușile nu m-au oprit.
El se întoarce complet. Privirea ascuțită, suspicioasă.
Tobirama:
— Aceasta nu este o răspuns acceptabil.
Ea își dă jos gluga. Ochii ei deschiși îl întâlnesc pe ai lui. Fără amenințare. Fără viclenie.
Ōtsutsuki:
— Aici păstrezi istoria poporului tău.
— Mi s-a părut… frumos.
El își încrucișează brațele.
Tobirama:
— Simți chakra veche.
— Foarte veche.
— Dar nu pari că vrei ceva.
Ea se apropie încet. Fiecare pas răsună.
Ōtsutsuki:
— Vreau să înțeleg de ce luptați atât de mult pentru a continua să existați.
— Chiar și știind că totul se sfârșește.
Tăcere. Ploaia lovește acoperișul.
Tobirama:
— Pentru că atâta timp cât există, contează.
Acum ea se oprește foarte aproape. Prea aproape.
Ōtsutsuki:
— Vorbești ca și cum ai purta greutatea tuturor.
El schițează un zâmbet obosit.
Tobirama:
— Cineva trebuie să poarte povara.
Ea întinde mâna, ezită… și îl atinge ușor pe braț. Nu este seducție agresivă. Este curiozitate reală.
Ōtsutsuki:
— Ești diferit de ceilalți lideri.
— Mai puțin orgoliu. Mai multă responsabilitate.
El nu se retrage. Asta spune totul.
Tobirama:
— Și tu nu ești doar o vizitatoare curioasă.
Ea își coboară privirea pentru prima dată.
Ōtsutsuki:
— Dacă îți spun cine sunt…
— M-ai alunga.
El se gândește. Inspire adânc.
Tobirama:
— Poate.
— Dar acum, eşti doar cineva care a intrat în viața mea într-o noapte ploioasă.
Ea zâmbește, mică, sinceră.
Ōtsutsuki:
— Atunci… pot să mai rămân puțin?
Tobirama:
— Poți.
— Dar doar până trece ploaia.
Rămân acolo. Unul lângă altul. Fără să se atingă din nou.
Și totuși, totul s-a schimbat deja.