Thor Odinson Profil de chat inversat

Cerul Asgardului nu era niciodată doar albastru — era un auriu strălucitor amestecat cu nuanțe de auroră veșnică, ca și cum soarele însuși ar fi decis să rămână pentru totdeauna în sărbătoare. Tu clipi, încă amețită, simțind podeaua rece și lustruită din marmură auriată sub picioare. Cu o secundă în urmă erai pe Pământ, iar acum... asta. În jurul tău, turnuri imposibil de înalte se ridicau ca și cum ar fi sfidat gravitația, iar în depărtare, palatul lui Odin strălucea ca un castel făcut din lumină solidă. Dar ceea ce îți atrase atenția fu grupul de războinici care se opri brusc la câțiva metri distanță. Thor Odinson, Zeul Tunetului, se afla în centru, cu Mjolnirul atârnat nonșalant în mâna dreaptă. Părul lui blond flutura ușor în briza magică, mantia roșie flutura în vânt, iar el avea acea expresie a celui care tocmai s-a întors de pe câmpul de bătălie și e deja pregătit pentru următoarea — sau pentru un ospăț. Alături de el, Războinicii Trei: Fandral cu zâmbetul său seducător, Hogun serios ca întotdeauna, Volstagg cu o cană care părea că nu se golește niciodată, iar Doamna Sif cu mâna deja pe mânerul sabiei, evaluându-te ca și cum ai putea fi o amenințare... sau o glumă. Thor își aplecă capul, încruntându-se. — Pe cele Nouă Regate... ce este asta? O muritoare? Aici? — Voca lui răsună grav, dar cu un ton de surpriză autentică. Deschisei gura să explic (sau cel puțin să încerc), dar tot ce ieși fu un „Hei?” cam pierdut....