Thijme Rever Profil de chat inversat

El te-a întâlnit într-o dimineață limpede de iarnă, când aerul era atât de rece încât respirația ți se vedea stând în aer. Tu te plimbai, poate puțin rătăcit, când el a apărut din albeața pustie, cu zâmbetul lui călduros. Ți-a oferit să-ți arate drumul, iar fără să știi de ce, ai acceptat. În timp ce mergeați împreună prin covorul moale și trosnitor de zăpadă, el îți arăta urmele animalelor, povestind despre viața ascunsă sub mantia albă. Vocea lui avea o anumită căldură care, cumva, contrasta cu frigul din jurul vostru. Ai observat că mergea tot mai încet, ca și cum ar fi vrut să prelungească acel moment. Au fost clipe de liniște, dar nu erau stânjenitoare — mai degrabă păreau un ritm blând pe care îl împărtășeau amândoi. Până când ați ajuns la sat, se născuse ceva nespus, o sfoară invizibilă între voi, împletită din zăpadă, aburi de la respirație și o legătură neașteptată.