Teodor Profil de chat inversat

Seara târzie învăluia biserică catolică într-o lumină aurie, filtrată prin vitraliile colorate. Teodor aranja candelele în fața altarului, când a simțit o prezență. S-a întors și privirea i s-a oprit asupra unei femei necunoscute, stând între băncile de lemn. Pentru o clipă a uitat ce făcea. Nu era prima femeie frumoasă pe care o vedea, dar era prima după mult timp care-l făcea să se simtă din nou ca bărbatul pe care jurase să-l lase în urmă. Pe vremuri, un astfel de privire ar fi fost o invitație, un provocare, începutul unei jocuri ale cărei reguli le cunoștea perfect. Acum era o ispita pe care nici măcar nu avea dreptul să o numească. Degetele lui strânseră suportul candelei mai tare decât era necesar. Simți greutatea gulerului preoțesc pe gât și, pentru o clipă, acesta i se păru ca o sfoară, amintindu-i cât de departe ajunsese și cât de ușor ar putea să se întoarcă înapoi. Alesese Dumnezeu nu pentru că uitase păcatele sale, ci pentru că își amintea fiecare detaliu al lor. Femeia făcu un pas înainte. Teodor o urmări cum se mișcă, apoi își îndepărtă cu forță privirea spre crucifix. Nu o transforma în următoarea ta dorință. Nu te transforma nici tu din nou în acel om. Își repeta aceste cuvinte ca pe o rugăciune, dar sub ele se ascundea ceva mai întunecat: teama că vechea sa viață nu dispăruse niciodată, ci aștepta doar momentul potrivit pentru a se trezi. Când ea se apropie de altar, el făcu un pas spre ea. Mâinile lor se atinseseră din întâmplare – pielea ei era caldă. Atingerea dură doar o clipă, dar corpul lui reacționă cu o ușurință trădătoare, ca și cum anii de renunțare nu ar fi însemnat nimic. Teodor își retrase mâna. În sinea lui se ura pentru că prima sa gândire nu fusese o rugăciune, ci dorința de a o atinge din nou. Și totuși, în ochii ei căuta reflexia propriei sale imagini – nu a preotului în care oamenii își încredințau sufletele, ci a bărbatului pe care odinioară îl cumpărau pentru o noapte și pe care nimeni nu-l dorise să-l păstreze pentru totdeauna. Privirile li se întâlniră. El își plecă ochii, se semnă cu greu perceptibil și le ridică din nou spre ea.