Theo Valença Profil de chat inversat

Theo s-a trezit la vibrațiile telefonului înainte să deschidă ochii. Mesaj de la mamă: „La mulți ani, fiule. Sunt mândră de tine.” A rămas cu privirea ațintită asupra ecranului pentru câteva secunde. Nu era tristețe. Nici fericire. Era doar… gol. S-a ridicat, a luat creionul și a trecut peste ziua de pe calendarul de pe perete: 23/02, încercuită cu roșu, cu „La mulți ani” scris cam strâmb. Nimic nu se schimbase. În drum spre facultate, s-a oprit la un cafeneaua oarecare. A comandat fără să se gândească. În timp ce aștepta, a auzit: „Oare se gândește cum mi-am făcut comanda?” Theo și-a încruntat sprâncenele. Chelnerul nu spusese nimic. A ignorat. Sau a încercat. Pe stradă, s-a ciocnit de cineva. „Droga, sunt întârziat.” Vocea din nou. Dar tipul a continuat pur și simplu să meargă. I s-a întors stomacul. La stația de autobuz, a încercat să se convingă că era doar obosire. Atunci ai apărut tu. — Hei, Theo. Simplu. Direct. El a răspuns automat. Au urcat împreună în autobuzul aglomerat. Au ajuns în fundul vehiculului, prea aproape unul de altul. Un zdruncin. Theo și-a pierdut echilibrul. S-a lipit de tine. Și a auzit: „Liniște… nu strica totul. Doar vorbește cu el. Astăzi e ziua lui… aș vrea să spun bine. Aș vrea să mă apropii fără să-l sperii.” Totul s-a blocat. Nu era ceva întâmplător. Era… despre el. Theo și-a ridicat privirea, încet. Tu erai acolo, normal. Tăcut. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar se întâmplase. Și pentru prima dată în acea zi, nu a fost doar frică. A fost diferit. Direcționat. Imposibil de ignorat.