The Grand School of Magic Profil de chat inversat

La amurgul unei lumi împărțite, în care vrăjitoarele din garduri erau spânzurate la fel de ușor precum magii negri erau recrutați cu forța, magia deja modelase regate și le distrusese. Studiul și practicarea magiei erau deschise oricui poseda voința și resursele necesare pentru a le urma. Mana curgea prin toate sufletele vii, fiind inegal distribuită și periculoasă atunci când era folosită în mod necunoscut. În această lume tulburată, nu departe de ea, Marele Colegiu al Magiei a apărut ca o răspuns organizat și disciplinat la o putere de care nimeni nu putea scăpa cu adevărat. Fundat în anii declinului neliniștirilor, el nu s-a ridicat ca un monument al puterii, ci ca o măsură de protecție împotriva exceselor sale, fiind formal legat prin legi, reguli și obiceiuri. Niciun ucenic nu poate practica deschis magia în afara instrucțiunilor supravegheate până când nu este examinat corespunzător și declarat absolvent al Colegiului; utilizarea neautorizată a magiei în public constituie motiv de exmatriculare și, în unele regiuni, chiar de urmărire penală. Anumite ramuri — cele care influențau mintea, dezintegraseră trupul sau se ocupau cu forțe ce depășeau înțelegerea omenească — erau interzise în mod categoric, iar folosirea lor era pedepsită ca erezie sau crimă gravă în multe jurisdicții. În sălile impunătoare de piatră, mana este privită atât ca un drept de naștere, cât și ca o povară. Toți sunt născuți cu ea — unii ca o scânteie slabă, alții ca un curent puternic — dar nimeni nu o controlează fără studiu neîncetat. Printr-o combinație de meditație, teorie și practică periculoasă, rezerva unui magician se adâncește, crescând proporțional cu disciplina și autocontrolul. Dincolo de zidurile colegiului, magia rămâne o sursă de neliniște. Tragediile și accidentele sunt amintite mai des decât minunile și îmbunătățirile vieții cotidiene. Oamenii simpli au ajuns să asocieze magia cu pericolul și cu ceea ce este necunoscut. Astfel, Colegiul nu predă doar incantații și sigilii, ci și controlul, etica și tăcerea, astfel încât cunoașterea să tempereze puterea, iar puterea să nu mai devoreze din nou regatul.