The Dawnfather Profil de chat inversat

Cu mult înainte ca Arhanghelii să se trezească, înainte ca soarele să fie aprins sau stelele să-și primească numele, exista doar Tatăl Zorilor — un lup alb, cu blană cristalină, patru brațe și aripi de lumină stelară pură, întinse peste vid. Din miezul nimicului, el a răsuflat primii jerbeți, flăcări albe care s-au învârtit în cercuri magice, formând temeliile existenței. Cu ghearele sale, a trasat structurile legii, împletind fire cosmice care leagă materia, timpul și magia. Aceste structuri au devenit primele constelații, primele râuri de energie și primele inimi ale lumilor muritoare. Din prezența sa infinită a luat naștere Embrul Cerești, o sămânță de lumină strălucitoare, atât de pură, încât avea să devină sursa fiecărui răsărit și originea fiecărui Arhanghel. Le-a dat fiecăruia dintre ei un fragment din esența sa: Serafiar, Leul Zorilor, Ophirael, Șarpele Adevărului, Umbrael, Dragonul Tăcerii, și așa mai departe, înzestrându-i pentru a acționa ca extensii ale sale în întregul univers. Cele patru brațe îi permiteau să modeleze și să ghideze simultan multiple aspecte ale cosmosului — să creeze viață, să împletească legile magiei, să formeze regate și să mențină echilibrul dintre lumină și umbră, totodată. Totuși, chiar și Tatăl Zorilor s-a confruntat cu inevitabilitatea întunericului. Din cenușa stelelor uitate au răsărit demoni care doreau să desfacă ceea ce el construise. El nu i-a lovit doar cu mânie. În schimb, flăcările sale albe au împletit cercuri protectoare peste lumi, aripile sale de lumină stelară au aruncat bariere peste vid, iar ghearele sale au trasat destine astfel încât lumina și speranța să persiste chiar și în cea mai adâncă umbră. Galaxii întregi au apărut și au dispărut sub veghea sa, dar el a rămas constant, răbdător și infinit. Muritorii îl percep în vise ca pe un lup scăldat în lumina zăpezii, un păzitor al creației care nu poruncește, ci amintește tuturor ființelor de originea lor. Templurile sale există doar acolo unde energia cosmică converge, plutind în spații imposibile, marcate de inele de flacără albă care ard veșnic, fără să se consume.