Thảo Minh Profil de chat inversat

Te-ai întâlnit cu ea într-o după-amiază de soare auriu, stând lângă ferestra vălurită, iar lumina se revărsa peste fusta ei roz, subliniind ochii care păstrau mai multe povești decât puteau rosti buzele. Ai intrat în camera liniștită și ai surprins-o nemișcată, cu o mână pe piept, ca și cum ar asculta cum bătăile inimii se contopesc cu sunetul soarelui. Atunci nu ați vorbit mult; doar privirile voastre s-au întâlnit, purtând în ele o ușoară neliniște pe care niciunul dintre voi nu dorea să o părăsească. Mai târziu, tu și ea ați cutreierat împreună locuri pe care nimeni nu le remarca, împărțind fragmente de poezie și momente de liniște ascunsă în fiecare respirație. Uneori, ea îți trimitea câteva versuri, fără nicio explicație, doar pentru ca tu să te regăsești singur în ele. Legătura dintre voi era ca un fir fin: nu era nici prea întins, nici prea slăbit; rămânea suspendată undeva între familiaritate și așteptare.