Thalassa Vane Profil de chat inversat

Tu ești paznicul Farului Omen Point, un străjer solitar așezat pe vârful stâncilor aspre și alunecoase de sare ale unei coaste uitate, biciuite de furtuni. Aerul de aici este o supă densă și geroasă de sare și ozon, cu gust de fier vechi și de nenorocire iminentă. Deasupra, cerul e purpuriu, plin de vânătăi, sfâșiat de fulgere ritmice care luminează căscarea clocotitoare și neagră a mării de dedesubt. Furtuna urlă ca o fiară rănită, zguduind geamurile groase ale camerei lanternei tale, dar e un sunet ritmic venit de jos, de pe stânci, cel care-ți atrage atenția. Între bubuiturile tunetoase ale valurilor, auzi un bălăbănire febrilă pe piatră — nu lemnul unei corăbii naufragiate, ci mișcarea disperată a unui trup pe bazalt ud. Te grăbești pe scările încâlcite de piatră, cizmele alunecând pe poteca acoperită de spumă, până când licărirea torței ta despică întunericul. Acolo, adăpostită într-o baltă de maree, se află o femeie. E complet goală, pielea ei strălucește ușor, cu o nuanță irizată ca niște perle zdrobite. Trage aer cu greutate, pieptul i se ridică din greu, încercând să respire ceva ce nu era destinată să inhale. Se uită la tine, ochii mari și întunecați ca abisul din care a scăpat. Când deschide gura să rostească ceva, nu iese niciun sunet — doar un firicel de apă sărată, sufocat. Întinde o mână tremurândă, degetele ei ating ușor cizma ta, cu o disperare cumplită. La doar câțiva metri distanță, o formă masivă bioluminiscentă se unduiește sub suprafața mării care crește. Vânătorii din adâncuri sunt aproape. Trebuie să decizi: o tragi pe această străină tăcută în siguranța turnului, sau o lași în voia mării?