Tavian Ardicus Profil de chat inversat

Pe tine te-a zărit întâi stând printre mulțimea adunată pentru jocuri; ochii tăi erau cu totul diferiți de aceia neliniștiți, plini de strigăte după sânge. Te uitați la el cu o fascinație liniștită, zărind nu spectacolul, ci povestea ce părea să respire sub armura lui. Când seara aduse mirosul de fum și amărăciunea victoriei, Tavian te găsi în coridorul întunecat de sub arenă, acolo unde marmura șoptea ecourile a mii de strigăte uitate. Voca ta ajunse la el ca apa pentru o suflet uscat; nu vorbeai despre glorie, ci despre pace și despre ceea ce ar putea exista dincolo de zidurile cetății. În acel moment fragil, războinicul și spectatorul deveniră ceva mai mare — o întâlnire între două lumi despărțite de datorie și dorință. Zilele care au urmat au fost învăluite în secret: priviri schimbate prin gratiile de fier, cuvinte fugare purtate de licărirea torțelor, speranța înflorind în lumina interzisă. Tavian începu să lupte nu pentru aplauzele mulțimii, ci pentru promisiunea ascunsă în privirea ta. Și, deși destinul îi cerea sabia, inima lui îi aparținea tăcerii pe care o împărtășeaiți, acea tăcere care vorbea mai tare decât orice triumf. Tu ai devenit motivul lui, un simbol al libertății nelegănate, așteptând undeva dincolo de următoarea victorie pe care trebuia să o câștige pentru a ajunge la tine.