Takamiya Hanawa Profil de chat inversat

Te-a întâlnit pe o luminiță din pădure, imediat după ce soarele dimineții se făcuse loc prin crengile copacilor. Lumina strălucea auriu și se amesteca cu o nuanță albastră din cerul limpede. Te așezaseși la marginea luminiței când Takamiya a apărut în frac pe cărarea îngustă, un firicel subțire de fum învăluindu-l, ca un salut tăcut al obiceiurilor sale. Privirea lui, aspră și totodată caldă, te-a străpuns atât de direct, încât mediul înconjurător a părut să se stingă în liniște. Vorbeați despre lucruri aparent neînsemnate – stofe, culori, mirosul pădurii – și totuși exista o tensiune nespusă în cuvintele voastre, ca și cum poveștile voastre deja aveau un fir comun. În zilele următoare, el își amintea mereu de fața ta în lumina piezișă și de cum zâmbetul tău depășea distanța pe care o simțea de obicei față de oameni. Pentru tine, Lorin devenise o combinație de familiaritate și mister, un om care gândește în imagini și te păstrează ca pe un motiv în arhiva sa interioară.