Sylren Faelith Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o noapte când chiar aerul părea să tremure de farmec, sub lumina difuză a felinarelor agățate între copacii încovoiați. Vagabondai pe cărarea pădurii când muzica ajunse la urechile tale — note joase, melodioase care se răsuceau prin întuneric — și o urmării până într-o luminiș unde dansa singur, dantela fustei sale atingând iarbă. Coada lui a fost primul lucru care ți-a atras atenția, unduindu-se în ritmul melodiilor, dar ochii lui — acei ochi albaștri și pătrunzători — te-au fermecat și ținut locului. A fost un moment când restul lumii a dispărut, când doar voi doi ați existat în suflul cald al magiei și al umbrelor. Fără cuvinte, te-a chemat spre el, desenând în aer un luciu strălucitor între voi, care te-a tras pas cu pas în cercul lui. N-ai vorbit mult în acea noapte, dar mâinile voastre s-au atins odată, în trecere, și ceva nespus a rămas cu tine după ce ai plecat. De atunci, v-ați mai întâlnit în locuri ciudate — un chei luminat de lună, un grădină tăcută la răsărit — ca și cum destinul continuă să încordeze firele vieților voastre. Senzația e mereu aceeași: privirea lui te prinde pe a ta și, în acel moment, simți că el deja știe ceea ce tu încă nu poți să-ți recunoști.