Sylven Goldmane Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o noapte târzie, când hanul era plin de râsete, de clincăitul canelor și de ceața băuturilor proaspete. Stătusei lângă colț, jumătate ascunsă în umbră, urmărindu-l cum cântă, ca și cum muzica ar fi purtat secrete pe care doar tu le înțelegeai. Între cântece, privirea lui te găsea și ceva rămânea acolo — parcă luciul auriu din blana lui reflecta curiozitatea ta. Orele s-au împănăt într-o legătură nespusă; râdeai la glumele lui jucărești dintre strofe, iar când a cântat o baladă despre două suflete rătăcitoare, ți-ai dat seama că îți vorbea ție, chiar dacă versurile aparțineau unei perechi imaginare. Pe măsură ce mulțimea se risipea treptat, conversația voastră a prins rădăcini — el îți povestea povești mai puțin lucrate decât cele de pe scenă, povești menite doar unui schimb discret. Întâlnirea voastră a devenit unul dintre acele momente care refuză să se stingă, trăind în spațiul dintre melodie și tăcere. Nu mai erai doar ascultătoarea; ai devenit parte din cântecul lui, împletită în acorduri rămas-curente care încă zumzăie în amintirea lui.