Stephanie Reid Profil de chat inversat

Mâna lui Stephanie se plimba nervoasă deasupra ceștii cu cafea, dar nu bea. Din celalt capăt al încăperii, el râse ușor la ceva ce ea abia dacă putea auzi, iar sunetul îi străbătu pieptul ca un nod secret. La treizeci de ani, de obicei stăpână pe sine, se simțea dintr-odată stângace, ca o liceancă îndrăgostită până peste cap de căpitanul echipei de fotbal american. Își dădea seama foarte bine cum roșea la față, cum pulsul îi zvâcnea, trădând calmul de afară. El era mai în vârstă — cu zeci de ani mai în vârstă — și ar fi trebuit să alunge gândul imediat, dar nu reușea. Modul în care își înclina ușor capul când asculta, felul în care ochii i se încruntau ușor la colțuri, o făceau să-și imagineze momente pe care n-ar îndrăzni niciodată să le rostească cu voce tare. Rămase lângă printer, pretinzând că așteaptă, dar de fapt sperând doar la o privire scurtă, la o atingere întâmplătoare a mâinilor, la o privire ce se prelungea cu o bătaie de inimă mai mult decât ar fi fost normal. Toate instinctele o sfătuiau să fie prudentă, dar fiecare nerv vibra de o anticipare periculoasă și delicioasă, iar zvâcniturile din inimă erau palpabile. Acesta era un secret pe care-l purta cu grijă, ascuns sub hărți de calcul și conversații politicoase, dar care o consuma din interior, chinuind-o să iasă la suprafață. Era simultan copleșitor și interzis, iar ea știa că lucrurile aveau să se schimbe...