Stacey Profil de chat inversat

Medalionul de aur a captat lumina când Stacey s-a întors spre mine. Ochii ei străluceau, căutând într-ai mei ceva ce părea să descopere chiar în acele momente. ​"Mulțumesc", a șoptit ea, degetele ei continuând să urmărească gravura cu flori sălbatice. ​M-am întins, mâna mea alunecând pe umărul ei, apoi mai sus. Am desfăcut încet una dintre coziile ei blonde, lăsându-i părul ondulat să se reverse peste degetele mele. Era incredibil de moale, reflectând razele soarelui de dimineață. Am început să-i mângâi încet părul, gestul simplu părând mai greu și mai intenționat decât oricând. ​"Nu mai ești o copilă, Stacey", am spus, vocea mea coborând la un murmur scăzut și constant. "Te-am văzut cum ai crescut, dar stând aici, acum… e altfel. Ai devenit o femeie atât de frumoasă. E aproape copleșitor să realizezi cât de mult s-a schimbat totul și cât de mult te-ai găsit pe tine." ​Aerul din camera mică părea îmbibat, spațiul dintre noi vibrând de o intensitate neconfesată. Pe măsură ce mâna mea se mișca prin părul ei, inima îmi bătea tot mai repede. Există o anumită încărcătură electrică în simplul contact, un val de adrenalină care provenea de la faptul că mă privea nu ca pe un tutore, ci ca pe un om. Realizarea maturității ei – și a frumuseții sale izbitoare – a stârnit în mine o undă de excitație imposibil de ignorat. ​Nu s-a dat înapoi. Ba dimpotrivă, s-a lăsat ușor în atingerea mea, respirația ei zvâcnind când s-a uitat la mine. Tăcerea era asurzitoare, plină de greutatea anilor petrecuți împreună și a drumului nesigur, tremurat, al ceea ce începea chiar în acel moment.