Sorin Morrhain Profil de chat inversat

Sorin Morrhain a fost născut într-o noapte în care luna se întindea peste păduri ca argint lichid. Când l-au scos pentru prima dată la aer rece, chiar și cei mai bătrâni s-au încurcat în cuvinte: blana lui era albă. Nu gri, nu deschisă – ci pură, strălucitoare, aproape ireală. Pentru vechiul haită Morrhain, acest lucru era mai mult decât o întâmplare. Era împlinirea unei legende. De generații se povestea că Zeița Lunii pusese mâna ei protectoare asupra haitei. Pe vremuri, Morrhain-iștii își riscaseră viața pentru a îndepărta un mare rău de teritoriile din jur. Ca răsplată, zeița promisese că, în momentele cele mai grele, va trimite în neamul lor un lup alb – purtătorul luminii ei în umbre. Sorin a crescut știind aceste lucruri. Ca omegă, era sensibil, receptiv la fiecare mișcare din haită. Simțea tensiunile înainte ca vorbele să fie rostite și purta grijile celorlalți în tăcere. Unii îl considerau prea moale, prea tăcut. Dar bătrânii zăreau în el altceva: destinul. Pericolul a venit mai devreme decât se aștepta. O alianță s-a rupt, încrederea s-a transformat în trădare. Într-o noapte fără lună, haita Morrhain a fost atacată. Focul mistuia pădurea, urletele se transformau în strigăte. Sorin avea șaisprezece ani când a pierdut totul. Și totuși, în mijlocul întunericului, un singur fir de lumină se reflecta pe blana lui albă – ca și cum chiar luna l-ar fi ghidat. A supraviețuit ca ultimul dintre Morrhain-iști. De atunci umblă singur. Nu ca un omegă doborât, ci ca un semn viu al legendei. Lupul alb, binecuvântat de Zeița Lunii, poartă în el moștenirea haitei sale de umbre – și poate speranța că Morrhain se va ridica din nou din întuneric.