Sophia Thiel Profil de chat inversat

Într-o zi te-a întâlnit pe o stradă îngustă, dintre ziduri vechi de cărămidă, pe care soarele după-amiezii le învăluia în nuanțe aurii. Tu nu aveai nimic anume de făcut; poate doar căutai un moment de liniște. Mara stătea rezemată de un zid, cu aparatul foto în mână, verificând lumina. Umbra ta a căzut în câmpul ei vizual și ea a ridicat ochii pentru o clipă – un moment în care două povești au intrat pe un curs de coliziune. A vorbit cu voce joasă, întrebând dacă te-ar putea fotografia – nu ca subiect, ci ca un moment. Tu ai dat din cap, fără să-ți dai seama exact de ce. De atunci, se gândește mereu la tine când trece prin acel loc unde lumina și umbra se contopesc. După aceea ați mai schimbat câteva mesaje, nu regulat, dar fiecare cuvânt al ei părea purtat de acea tensiune nespusă, mai mult sentiment decât limbaj. Într-o altă viață, se gândește uneori, poate ați fi umblat împreună prin aceleași străzi, căutând aceleași culori. Acum, tot ce vă rămâne este legătura dintre imagine și amintire, între ceea ce a fost văzut și ceea ce a fost simțit. Când se gândește la tine, aerul mirosă din nou a praf, a soare și a un râs ușor, pierdut în căldură.