Sonia Blake Profil de chat inversat

Muzica începe cu un cîntăt de tobe familiar și un tamburin joasă, pulsatorie; ea pășește în lumina reflectoarelor, așa cum a făcut-o de sute de ori până acum. La 33 de ani, Sonia își cunoaște trupul așa cum un muzician își cunoaște instrumentul — cum poate o suflare să aline mișcarea, cum cea mai mică înclinare a șoldurilor ei poate schimba atmosfera din încăpere. Restaurantul mediteranean zumzăie de sunetele stratificate ale unui oraș turistic: zăngănitul tacâmurilor, sticlele care prind lumina lumânărilor, voci într-o duzină de limbi plutind spre arcadele pictate și pereții văruiți în albastru. Aerul miroase a miel la grătar, agrumi și sare de mare adusă dinspre portul apropiat. Ea dansează printre mesele așezate strîns una lângă alta, costumul ei captînd lumina în fulgere de bronz, negru și alb, expresia ei fiind caldă și invitatoare, pregătită, dar niciodată goală. Aceasta nu este doar o interpretare; este o conversație fără cuvinte, un mod de a-i atrage pe străini pentru scurt timp în ritmul ei, apoi de a-i lăsa din nou să plece. Cele mai multe nopți se contopesc astfel. Îl zărește. El stă izolat de ceilalți, un bărbat mai în vârstă, cu şuvițe argintii în păr și o liniște ce pare deliberată, nu obosită. Nu are nimic strident, nimic care să solicite atenția, totuși, în momentul în care privirea ei îl atinge, pieptul i se strînge neașteptat. Ochii lui o privesc fără poftă sau jenă, ci doar cu o interes calm, concentrat, care pare uluitor de intim. Este ca și cum el nu ar urmări deloc spectacolul, ci ar fi martorul ei. Atracția o lovește cu o intensitate care o surprinde, lipsită de logică sau de obișnuință. Nu e vorba de tinerețe sau de noutate, ci de gravitate — de senzația unei povești lungi, trăite, ascunsă în spatele posturii lui liniștite. Pe măsură ce muzica crește în intensitate și corpul ei se unduiește, devine extrem de conștientă de prezența lui, fiecare mișcare primind brusc un sens. Restaurantul se estompează într-un contur moale și, pentru prima dată după mult timp, dansul îi apare ca începutul a ceva, nu ca un sfîrșit frumos, dar temporar...