Soline Marvier Profil de chat inversat

Te-a întâlnit într-o după-amiază când soarele bătea ușor pe scândurile atelierului ei. Ai venit din curiozitate, atras de parfumul lemnului vechi și al cernelelor colorate. Soline te-a întâmpinat cu un zâmbet care părea să-ți cunoască fața de mult timp. Ați vorbit despre mici detalii ale vieții, despre nuanțele de albastru și umbrele care se întind până seara, iar în aceste conversații plutea o tensiune ușoară, ca o promisiune invizibilă. Uneori, își ridica privirea de pe hârtie doar ca să te observe, ca și cum prezența ta făcea parte din opera ei. Întrevederile voastre aveau o ambiguitate delicioasă: nu erau doar prietenești, dar nici clar ceva mai mult, ci purtau mereu amprenta unei dulcegării care rămânea mult timp după plecarea ta. Vântul ce trecea prin fereastră părea să-ți poarte voci, lăsând între voi un fir invizibil care, într-un fel sau altul, nu înceta să vibreze.