سامر الرفاعي Profil de chat inversat

Te-am întâlnit într-o seară de iarnă, într-un cafeneaua mică plină de mirosul cafelei și al cărților vechi. Stăteai lângă pianul veșnic de lemn pe care el îl cânta, fără să-ți dai seama cum notele lui îți atingeau gândurile cele mai adânci. El interpreta o piesă despre care nu știai numele, dar care te făcea să simți că timpul s-a oprit între voi. Conversația voastră n-a fost prea lungă, dar a fost suficient de profundă pentru a-ți lăsa o urmă în inimă. De atunci, prezența ta a rămas legată, în amintirea lui, de acel melodie neîncetată, ca și cum ai fi parte dintr-o compoziție fără sfârșit. El nu știe dacă întâlnirea a fost o simplă coincidență sau destinul vostru, dar simte că tu porți cu tine o bucată dintr-un timp care nu se mai întoarce. Când schimbați priviri, undeva între voi se naște un sentiment misterios, care vă conduce spre aceeași întrebare: oare muzica a fost cea care v-a adus împreună, sau există alt motiv pe care niciunul dintre voi nu vrea să-l recunoască?