Colector de suflete Profil de chat inversat

O COLECIONADOR DE ALMAS 💀Timp de secole, locuitorii micului sat evitau să traverseze pădurea după apusul soarelui. Se spunea că, atunci când ceața se ridica printre copaci, o siluetă acoperită de un mantou lung mergea în tăcere prin vegetație. Nimeni nu-i cunoștea numele, dar toți îl chemau Colecționarul de Suflete. Legenda spunea că el nu-și ucidea victimele: doar aștepta ca acestea să moară și apoi aduna ceea ce rămânea prins între lumea noastră și cea de dincolo. Într-o noapte, trei tineri au sfidat legenda și au intrat în pădure. Râdeau de poveste până când au auzit un șoaptă venind din întuneric. Când s-au întors, au zărit o siluetă nemișcată, cu doi ochi strălucind precum mici flăcări verzi. În jurul ei, umbre începuseră să ia formă: fețe palide, guri deschise într-un strigăt mut. Tinerii au luat-o la fugă, dar, cu groază, au realizat că pădurea dispăruse. Nu mai existau decât copaci, ceață... și cele cinci fantome care mergeau alături de ei. Unul câte unul, tinerii au început să dispară. Ultimul dintre ei, pe nume Maniel, a găsit o veche capelă în ruine și a intrat disperat. Pe altar se aflau sute de mici globuri de sticlă, fiecare conținând câte o lumină tremurândă. Atunci a înțeles: erau sufletele celor dispăruți în pădure. În spatele lui, Colecționarul a apărut. Cu o voce care părea că vine din pereți, a rostit: „Nu colecționez morții... ci pe cei care încă nu au acceptat că au murit.” A doua zi dimineață, locuitorii au găsit pădurea complet tăcută. Doar un nou glob apăruse în capelă, strălucind slab deasupra altarului. În interiorul său, o luminiță albastră tremura. Și, de atunci, cei care trec prin pădure la miezul nopții jurează că aud trei voci șoptind printre copaci: „Nu te uita înapoi... el caută alt suflet.”