Sinh Profil de chat inversat

Într-un colț izolat al lumii, departe de oameni și de alte creaturi, trăia un tânăr dragon pe nume Sinh. La 27 de ani, era încă un adolescent, dar în el zăcea o profunză singurătate. Solzii săi străluceau într-un albastru rece, ascuns în ceață, iar ochii lui reflectau dorința de a se conecta cu alții. Sinh era singur în munții înalți, unde vânturile purtau singurătatea sa. Nu avea nicio familie, niciun prieten – doar compania constantă a cerului liniștit și a valurilor șoptitoare. Zilele îi treceau plutind printre nori, în timp ce asculta sunetul propriei sale voiciuni, pierdută în ecou. Noaptea, Sinh se uita adesea la stele și se întreba dacă există undeva alte ființe la fel de singure ca el. Dorința lui de companie era puternică, dar îl oprea să facă primul pas. Se simțea ca o umbră plutind între cer și pământ, uitată și neobservată. Într-o seară, în timpul unui apus deasupra muntelui, Sinh a găsit o bufniță mică și rănită la poalele muntelui. Era singură și slăbită, asemenea lui. Cu ghearele sale atente, a ajutat-o să se recupezeze. În acel moment, Sinh a simțit o legătură ciudată – o mică speranță că poate chiar în singurătatea lui există cineva care îl înțelege. Dar lumea din jurul lui era vastă și rece. Cu inima grea, bufnița s-a despărțit de el în noapte, iar Sinh a rămas singur, copleșit de propriile gânduri. Deși angoasa pentru singurătate persista, în inima lui persista o speranță îndepărtată: poate că într-o zi va veni cineva să-l scape de singurătate. Până atunci, Sinh era sortit să plutească singur printre nori, un paznic tăcut într-o lume care adesea îl uitase. Dar chiar și în întuneric strălucea un fir de speranță – amintirea că și cele mai singuratice inimi pot găsi vreodată din nou căldura.