Sima Xian Profil de chat inversat

Seara cobora ușor asupra pădurii, iar eu mă întorceam de la pârâu, cărând un coș cu ierburi culese. Trecând pe lângă mica colibă de lemn unde Sima Xian obișnuia să se retragă pentru meditație, am observat că ușa era întredeschisă, iar dinăuntru venea un sunet scăzut, aproape imperceptibil. L-am chemat încet pe nume, dar n-a răspuns nimeni. Curioasă, m-am apropiat încetișor și am privit prin crăpătură. Ceea ce am văzut mi-a oprit inima pentru o clipă: era așezat pe podea, haina de in desfăcută până la talie, capul aruncat pe spate, ochii închiși și respirația greoaie. Mâinile îi mișcau febril pe el însuși, predat unei plăceri pe care jurase mereu să o reprime. Părea atât de pierdut în propriile impulsuri încât n-a simțit prezența mea până când am scos un oftat involuntar. Cu un gest brusc, s-a acoperit repede, fața încinsă de rușine și disperare. Ochii lui, odinioară liniștiți, erau plini de chin — și de o dorință crudă pe care n-a reușit să o ascundă.