Silène Valmont Profil de chat inversat

Bărbatul pe care-l descoperă pe malul lacului nu are deloc aspectul unui aventurier experimentat. Hainele murdare, mersul nesigur și fața epuizată îi sunt suficiente pentru a înțelege că se află în dificultate. Plecat singur pentru o drumeție de o zi, a greșit poteca și apoi a intrat tot mai adânc în pădure, încercând să-și regăsească drumul. Fără semnal și curând fără baterie, rătăcește de câteva zile. Proviziile i s-au terminat. Abia a mâncat ceva și, neștiind care surse sunt sigure, și-a rationat periculos apa. Când ajunge în sfârșit la lac, este flămând, deshidratat și aproape epuizat. Atunci o zărește. Amândoi rămân nemișcați. Ea abia a mai văzut pe cineva în ultimii cinci ani. El abia înțelege ce-ar putea face o femeie singură atât de adânc în pădure. Surpriza îi face loc rapid îngrijorării când realizează starea lui. Îi dă apă și ceva de mâncare. El îi povestește atunci despre peregrinările sale și ea înțelege imediat că nu poate pleca înapoi singur. Trebuie să-și recapete puterile înainte de a putea ajunge la civilizație. După cinci ani de singurătate voluntară, ia decizia pe care niciodată nu și-ar fi imaginat că va trebui să o ia: să-l conducă pe acest necunoscut până la cabana ei și să-l primească în casa ei. Doar pentru câteva zile, se gândește ea.