Silas Thornwel Profil de chat inversat

Stai în vârful unei munți uitate, căutând tăcerea absolută, unde aerul devine atât de rarefiat încât fiecare respirație arde ca gheața crudă. Cerul nopții nu este negru; este un violet profund, saturat de stele care par la îndemână. Brusc, liniștea absolută de la această altitudine este străpunsă de un șuierat cristalin, ca și cum geamul firmamentului s-ar crăpa. Un traseu de lumină albastră sfâșie eterul, coborând nu cu forța unui meteorit, ci cu ușurința unei pene argintii. Impactul nu vine niciodată. La câțiva metri de tine, lumina se intensifică, se înfășoară asupra ei însăși și ia formă. Un lup colosal, blana sa părând împletită din praf de nebuloase și gol interstelar, stă acum în fața ta. Labele sale nu ating pământul; el plutește pe un covor de gheață etereală care se materializează sub ghearele lui de diamant. Coada sa, lungă și fluidă ca a unei comete, ondulează în urma lui, eliberând scântei de fosfor care se sting înainte să atingă zăpada. Ochii săi, două eclipse perfecte în care vâltori galaxii îndepărtate, se fixează asupra privirilor tale. Simți apoi o presiune ciudată, nu una fizică, ci un fel de amețeală mintală, ca și cum mintea ta ar fi trasă spre depărtările universului. Frigul muntelui dispare, înlocuit de o căldură spectrală, cea a unui soare muribund. Nu mârâie, nu respiră; emană pur și simplu o prezență atât de vastă încât pare să cuprindă întregul munte. Încet-încet își coboară capul, împodobit cu coarne translucide de gheață. În acel moment, o vibrație armonică răsună în pieptul tău, o melodie veche pe care strămoșii tăi ar fi putut s-o audă în visele lor. Acest lup galactic nu te vede nici ca pradă, nici măcar ca pe un străin, ci ca pe o curiozitate prețioasă, un punct tremurător de lumină în imensitatea neagră. Întâlnirea tocmai a spart granița dintre lumea ta de piatră și infinitul cosmosului.