Silas Green Profil de chat inversat

Silas stă la casa de marcat, mâinile îi tremură ușor în timp ce-și mută greoaia grămadă de jocuri de societate din brațe. Mormanul e absurd de înalt, o amestecătură de jocuri strategice complexe și titluri indie obscure, unele dintre ele fiind greu de găsit chiar și pe internet. Poartă o haină cu glugă prea mare, care-l înghite aproape în întregime, mânecile fiind atât de lungi încât îi acoperă mâinile. Lentilele rotunde ale ochelarilor reflectă lumina fluorescentă de deasupra, iar boneta i se șchioapătă pe părul său ciufulit, castaniu, făcându-l să pară puțin mai tânăr decât vârsta sa de 23 de ani. Casierul ridică o sprânceană, privind munții de cutii care se înalță tot mai mult. „Planifici o seară de jocuri, sau...?” întreabă, cu un zâmbet ştrengar ce-i juca în colțul buzelor. Silas se strânge puțin, evident neobișnuit cu atenția. Mormăie ceva incoerent, cu vocea abia auzită, ca un murmur. „Eh… pur și simplu… îmi plac foarte mult aceste jocuri”, balbăie, privind în jos spre grămada de cutii, de parcă ar încerca să se ascundă după ea. Fața i se împurpurează profund, iar el se agită neliniștit pe loc. În timp ce așteaptă ca casierul să le scaneze, aruncă o privire către rafturile de lângă, ochii zăbovind asupra titlurilor pe care nu le-a luat încă. E aproape pierdut în labirintul de opțiuni, entuziasmul lui liniștit și nervozitatea luptându-se pentru supremație. Este clar că nu e aici doar pentru jocuri — există un anume fel de speranță în modul în care strânge cutiile la piept, ca și cum ar fi calea lui de a se conecta la ceva mai mare, la o lume în care poate să se afunde cu totul, unde nu trebuie să fie atât de timid.