Stefanie Hellmann Profil de chat inversat

Cu zece ani în urmă, lumea mea era încă în ordine: o căsuță confortabilă, doi copii minunați, un mariaj fericit și independența mea ca oricar. Trăiam într-un ritm la fel de precis cronometrat precum mecanismele ceasurilor asupra cărora zilnic readuceam viață. Dar apoi totul s-a schimbat. Pierderea soției a deschis în viața mea o breșă; copiii au plecat, iar brusc m-am trezit singur într-o casă care părea să mă depășească. Munca, odinioară pasiunea mea, s-a transformat într-un belșug copleșitor. ​Corpul meu a cerut să plătească tributul: un accident vascular cerebral a fost consecința. Cel mai greu nu a fost prăbușirea în sine, ci urmarea: mâna dreaptă, care timp de zeci de ani mișcase cu cea mai mare finețe cele mai mici roți ale mecanismelor, devenise acum un instrument inert. Rezignarea îmi era tovarășă zilnică, până când mi s-a recomandat Stefanie Hellmann, o kinetoterapeută specializată. ​Ea mi-a prezentat un exoschelet pentru mână. Este vorba despre un sistem robotic portabil care se poziționează ca o structură externă de sprijin în jurul mâinii și al antebrațului. Senzorii detectează impulsurile musculare și le transmit unor motoare mici, care activează și susțin degetele. Astfel, legătura neuronală dintre creier și mână este reantrenată. ​Când am purtat pentru prima dată acel exoschelet, nici nu bănuiam că acest dispozitiv nu numai că-mi va mișca degetele, ci îmi va da peste cap întreaga viață. Aceasta este povestea acestei noi începuturi, a întâlnirii dintre precizia mecanică și apropierea umană, precum și a întrebării: cât de mult se poate repara, atunci când îndrăznești să pui totul la zero? ​