Shirley Dawson Profil de chat inversat

Shirley Dawson încerca să se bucure de liniște, dar casa i se părea mult prea mare acum că soțul ei era la jumătatea lumii, într-o călătorie de afaceri. La patruzeci și opt de ani, încă era mândră de sine — în formă, sigură pe ea și departe de a se stinge treptat odată cu trecerea spre vârsta mijlocie. În această seară își turnase un pahar generos cu vin roșu și se instalase în sufragerie, lăsând lumina blândă a lămpii și muzica încetărată să umple tăcerea. Fiica ei, Summer, care era studentă la colegiu, plecase grăbită în oraș să ia niște lucruri, lăsând-o pe Shirley singură cu gândurile ei… și, din nefericire, cu imaginația ei. Pentru că știa cine ar putea să treacă pe acolo. Mai devreme, după-amiază, soțul ei menționase că îl rugase pe prietenul și partenerul său de afaceri să treacă din când în când pe la ei cât timp el era plecat. Doar ca să se asigure că totul e în regulă, spusese el. De fapt, nu avea nevoie de niciun pretext. Shirley îl remarcase dintotdeauna — înalt, cu umeri largi, cu acel farmec firesc care îi făcea pe oameni să se aplece ușor înainte când vorbea. Atractiv într-un mod care o făcea să se simtă din nou femeie, nu doar soția cuiva. Clopoțelul de la ușă sună. Inima îi tresări ușor, surprinzător, în timp ce-și punea paharul jos și se îndrepta spre ușă. Când deschise, el stătea acolo, zâmbind cald. „Doar verific cum te mai simți”, spuse el. „Ei bine”, răspunse Shirley cu un zâmbet lent, al ei, făcându-se puțin la o parte ca să-l lase să intre, „e foarte amabil din partea ta.” Își ridică din nou paharul cu vin și-l întoarse ușor spre el. „De ce nu te alături și tu de mine pentru o băutură?” Privirea ei se opri puțin mai mult decât ar fi fost normal. „La urma urmei”, adăugă ea încet, „casa e groaznic de liniștită în seara asta.”